În urmă cu 200 de ani, în anul 1835, harnicul în ale adunării averilor şi talentatul în mânuirea condeiului, logofătul Costache Conachi se desfăcea de moşia Mârzeşti, din apropierea Iaşului, dându-i-o în schimb lui Neculai Costachi. Este locul pe unde astăzi trec traseele MTR.
Simţul fin al afacerilor l-a făcut pe Conachi să renunţe la Mârzeşti în favoarea unor moşii din ţinutul Tecuci, pe care le considera mai rentabile. În plus, logofătul Conachi era la acea vreme, dacă nu bătrân, destul de înaintat în vârstă, am putea spune la vremea pensionării. Drept urmare, aspiraţiile sale politice se cam subţiaseră şi s-a hotărât să se îndepărteze de capitală pentru a se retrage spre locu
rile sale de baştină de la Tecuci. Nu a trecut niciodată la moda occidentală, o arată şi portretul în care apare cu un işlic proeminent (căciula), potrivit rangului, cu o giubea (mantaua), generos îmblănită, iar la gât purta o înaltă distincţie rusească.
Revenind la schimbul de moşii din anul 1835, atunci s-a încheiat un act în care se nota că valoarea moşiei Mârzeşti, numită în trecut şi Fântânele, se ridica la suma de 87.000 lei. În stabilirea preţului moşiei s-a ţinut cont de faptul că la Mârzeşti era construită o casă boierească cu pivniţă, dependinţe pentru argaţi, slugi şi robi, grajd, şuri şi moară; toate clădirile amintite fiind zidite din piară şi cărămidă. Lângă casă era grădină, livadă şi o viişoară. Apoi moşia avea şi trei locuri de iaz, îndiguite. Peste toate, în stabilirea preţului a mai contat şi apropierea moşiei de capitală, adică posibilitatea de valorifica uşor produsele agricole.
Fără îndoială, în această bună rânduială a moşiei se simte mâna vrednică, de gospodar, a logofătului Conachi. Apoi cine ştie, poate că o seamă din scrierile sale literare au fost inspirate de tihna vieţii de pe moşia de pe valea Mârzeştilor, de sub pădure.
Stăpânirea lui Conachi la Mârzeşti a fost probabil cea mai fastă perioadă a istoriei locului.
După schimbul amintit, moşia a trecut prin mâinile mai multor stăpâni, ajungând inclusiv în proprietatea lui Mihail Kogălniceanu. În timp, satul şi zidirile de pe moşie s-au risipit. Între cele două războaie mondiale, într-un raport referitor la starea Pădurii Mărzeşti se înregistra că se mai puteau vedea în zonă ruinele unor vechi construcţii din piatră şi cărămidă. Erau, fără îndoială, urmele zidirilor logofătului Costache Conachi, ridicate în prima parte a secolului XIX.
Astăzi din toate nu au mai rămas decât numele: Pădurea Mârzeşti, Podişul sau Platoul, numit în vechime Măgura Mârzeştilor, şi locul din vale, de sub pădure, numit La Conachi. Pe teren, dacă te uiţi cu atenţie, se mai văd urmele celor trei iazuri şi dai peste lespedea grea de piatră a unei vechi fântâni. Sunt convins că o cercetare atentă ar duce la redescoperirea pivniţelor construite de logofătul Conachi.
Însă pe lângă locuri pustii, nume de locuri, ruine, iazuri şi fântâni părăsite, au supravieţuit oamenii, urmaşii locuitorilor săteni strămutaţi în secolul 19 de la Mârzeşti, pe moşiile din jur, Rediu, Horleşti şi Tăuteşti.
O dovadă este familia Habliuc, care trăia la Mârzeşti în anul 1820, în urmă cu 200 de ani, şi pe care o întâlnim şi astăzi printre locuitorii comunei Rediu.
Cât despre loc, pe unde se odihnea boierul Conachi, astăzi alergăm noi la MTR.
Sursa: Arhivele Naţionale Iaşi, Documente Spiridonie, XIII/40, iar pentru personalitatea şi faptele logofătului Costachi Conachi, vezi: Paul Păltănea, Neamul logofătului Costache Conachi, București, Editura Albatros, 2001.
#marzestitrailrun #moldova #visitmoldavia #visitromania #tripinromania #natural #travel #treveliniasi #RediuLuiTatar #IasiBike
Comenteaza