Suntem onorați că domnul Vasile Baghiu, autor al romanului “Alergările unui scriitor”, a participat la prima ediție Mârzești Trail Run. Cartea a ajuns, prin generozitatea autorului, în mâinile multora dintre concurenții care au urcat pe podium. Sigur suntem mulți alții care ne dorim să o citim. “Alergările unui scriitor” poate fi comandată de aici
Noi îi mulțumim pentru că a venit alături de noi și lăsăm cuvintele dumnealui din postarea scrisă în urmă cu 4 zile pe pagina personală de facebook să ne vorbească: “Cu impresiile bune de la Mârzeşti Trail Run – MTR încă vii în memorie, că doar numai două zile au trecut de când mă aliniam și eu la startul cursei de semimaraton (21 km), răsfoiesc pozele noi, oficiale, care au început să apară și unde am norocul să mă regăsesc.
Ca o persoană reală, negreșit, dar parcă puțin și ca un personaj de carte, altcineva cumva, nu eu adică, nu cel care scrie aceste rânduri, atât de ciudată mi se părea prezența mea acolo, între oameni pasionați de alergare sau chiar sportivi adevărați – iar asta cel mai sigur din cauză că până acum un an și jumătate nici nu-mi trecea prin cap nu numai că în scurt timp o să alerg de capul meu pe străzi, pe maluri de râuri, pe stadion și prin păduri, dar mai ales să particip la competiții.
Ca un personaj al romanului „Alergările unui scriitor”, aș zice, carte care a fost vorbită acolo, care a ajuns în mâinile multora dintre cei pe care i-am admirat în alergare în timp ce încercam să mă țin cât mai aproape de ei, oameni care, foarte probabil, vor găsi familiare, la lectură, stările și situațiile pe care le-am prins în pagini, care se vor recunoște, poate, în gândurile și trăirile “povestite”.
Iar asta este ceva ce mi-ar plăcea să aflu, sau, în fine, ar fi fain să aflu. Pentru că scriitorii (fie că recunosc sau nu) trăiesc și din așa ceva, din ecouri, comentariii, discuții, întâlniri. Eu prefer să recunosc.
Va trebui, oricum, să mă obișnuiesc – mi se pare tot mai clar – cu noul rol în care am intrat, de alergător (amator, niciun dubiu, dar alergător), cu noua poveste practic, parte a poveștii mai mari care spune, undeva în metavers, nefragmentat, cine sunt și ce vreau de la viață. O poveste la care încă lucrez, la care mai scriu, care este încă “work in progress”.
Și mă gândesc că întâmplările acestea de la alergări și competiții rămân în inima fiecărei alergătoare și a fiecărui alergător, pentru că nu țin aproape deloc de bifarea birocratică a unui eveniment sportiv, ci mai mult de intensitatea emoțională a participării și a comunicării.
Nu am obținut cine știe ce performanță la acest semimaraton, deși, pe segmentul 50-59, un timp de 02:50:03 și un loc 3 la categorie, pe un traseu cu 500 de metri diferență de nivel cumulată înseamnă, cel puțin pentru mine, ceva cât de cât, nu am de gând să mă prefac că nu-mi pasă de rezultate – în definitiv, dacă nu mi-ar păsa, ar trebui să-mi fac alergările numai de capul meu și doar pe traseele mele.
Vreau doar să spun că există în aceste evenimente de alergare, dincolo de cifre, ceva care îți dă sentimentul conectării la un sens mai înalt, deasupra scopurilor și planurilor de zi cu zi, un fel de poezie specială și rafinată, trăită doar, încă nescrisă, deschisă oricând însă transferului în pagini, răbdătoare, aducătoare de lumină și speranță.
Felicitări organizatorilor, voluntarilor, alergătorilor și tuturor celor care s-au aflat în trecere pe acolo! A fost o zi cu adevărat frumoasă! ”
Ovidiu Gavrilovici,
Viaţa în Mişcare la UAIC
Comenteaza